Raporturi de forte
Italia
Putere de foc
Ministrii, secretari de stat, organizatii de dreapta, parlamentari, si cele 3 divizii de ziaristi stationate in Roma si Milano.
Munitie
O serie de violuri comise de fosti parnaiasi, amarati, cersetori romani care erau si mai amarati ca nu aveau si ei ce sa fte de muult timp de cind era acolo, si nici bani nu facusera pentru a plati servicii.

Romania
Putere de foc
Un Geoana trimis la sanchi ca lunetist pe declaratii, ochind din Romania un ministru din Italia.
Diviziul de parasutisti Tatulici decorat cu ordinul patetismului cu frunze de sters la fund. O brigada de ziaristi din Ro de pe la diverse televiziuni.
Munitie
Citeva imagini de doi lei filmate la repezeala in doua zile prin Roma si citiva romani adunati cu acea strategie de lupta specific romaneasca care spune: dam drumu’ la camera si o sa vedeti ca iese ceva misto.

Desfasurarea bataliei
Cu un subiect BETON (violuri in serie facute in special de romani) Italienii ii anihileaza pe imbecilii din divizia PateticaRealitatea (prinsi la fundul gol fara nici un subiect pentru ca… asa se dusesera acolo)

De ce refulez?
Pentru ca, doar acum citeva zile, un italian imi povestea cit de uimit a ramas cind, in Londra, la cursurile de engleza ce le urma, a decoperit ca ii preda un profesor de limba engleza care este roman. Era uimit bietul italian, pentru ca la el, in Italia, in casa, au servitori romani. Am ajuns de comun acord (bine am si fortat eu putin) la concluzia ca Italia e o tara saraca iar Anglia e o tara bogata. Si, ca de acum, daca in Europa vrei sa vezi cit de bogata este o tara cauta primul roman pe care il gasesti angajat si, functie de citi bani cistiga, vei sti cit de bogata e tara.

Iar acum, cind ma voi intilni iar cu italianul, imi va povesti cite zile au hahait in Italia comentindu-l pe Tatulici si echipa lui. Si violata va fi imaginea Romaniei, caci din retorica emisiunilor patronate de Tatulici, italienii inteleg doar ca suntem un fel de indieni plingaciosi din filmele cu Raj Kapoor.
Iar italienii chiar au umor fin si intepator. Ultima mostra a fost remarca unui ministru care a spus ca odata cu noile garzi civile care vor insoti politistii (n.m.: in caz ca se aproba legea) ei (n.m.: politistii) vor avea inca ceva serios de facut (n.m.:pazitul garzilor civile de eventualel contacte dure cu populatia).

Sub ochii mei, in locul spatiului plin de cer .. va fi o noua lume cu pasiuni, framintari, drame, comedii.

Pina atunci insa, singura mea bucurie (in asteptarea febrila a marelui circ de vis-a-vis) este senzatia ca sunt violat in fiecare dimineata la contactul cu zgomotul si stratul de praf, asezat peste noapte, ce trebuie dat jos macar de pe parbriz.

Ma pansez de viol la gindul ca vis-a-vis se va deschide si o cafenea minunata. Si ca voi bea ceai negru in cafeneaua aia!
Iar chelnerita va dori sa faca sex cu mine in spatele tejghelei, uite asa … na!

In diminetile normale, in cafenea, se va discuta insa tot despre maimutoiul din cutie.
Ar suna cam asa:
- Ce le-a zis-o aseara Badea, frate!!?
- Ce le-a zis?
- Nu stii? De handbalistu ala, Marius Cozma. A zis ca de abia asteapta sa vina sirbii sa le dea omorul alora care i-au umplut inima de fier. Sa moara toate familiile lor.
- Nu-l mai asculta te rog pe dobitoc! Ar trebui interzis maimutoiul de pe post.
- Cum frate? Esti nebun? Si tu tii cu kktii aia care zic de naspa de Badea?
- Asculta-ma putin. Sirbii vin acolo, taie si ei nu stiu citi tigani, tiganii se infurie si aia mici ai lor jura sa se razbune si traiesc doar cu razbunarea in minte pentru cind vor creste mari. Rezultatul? Si tiganilor si sirbilor li se va parea normal omorul si chiar o dovada de barbatie. Si vor avea inca de infaptuit omoruri.
- Pai si nu e normal?
- Nu, pentru ca normal e sa intre imediat in puscarie vinovatii, sa stea acolo 25 de ani si toate familiile si fratii lor sa spuna macar odata: da mah, si, ce-a facut? Uite acum cit bulau are in fata. Si tiganii vor intelege ca e naspa sa bagi cutitul ca stai prea mult la bulau. Si sirbii nu vor mai avea nimic de omorit dar vor bea si se vor simti bine si vor uita.
- Da mah, acum o sa zici ca politistii nu sunt corupti.
- Ia pleaca-n plm din cafeneaua mea!

In desert e altfel de liniste. Una care maninca zgomotele. In schimb amplifica mirosurile.
Mirosul tau,
ajunge la mine
mai inainte
decit zgomotul pasilor tai.

Doar claxonul n-are liniste. Si totusi municipalitatea a gasit cu ce sa-i astupe gura. An ti fo nam strazile. Se pare ca la ultima asfaltare au uitat sa puna tifonul. Sau nu le-a pasat. Noroc ca si-au dat seama. Asa ca municipalitea se angajeaza la o treaba noua si misto: sa-i craceasca iar strazile si sa-i bage tamponul acolo. Inca putin scandal, cit o sa urle orasul asta pina ii intra. Stai orase ca ti-l baga domnul doctor!

Ne intoarcem pe rind diseara sau la noapte sa ni le luam, cind doarme Maria-Sa traficul.

Ar trebui doar sa iasa desteptii astia de ziaristi de pe unde s-au ascuns si sa faca poze si sa filmeze. Si sa ramina in istorie, ca ziua in care chiar s-a oprit traficul. Sa avem ce sa sarbatorim, si peste ani sa ajunga ziua de 26 ianuarie zi libera, macar de trafic.
Bucurenci? zi si tu ceva!

Ma conformez.

Deci acum pe bune, e mare aglomeratie in centru si nu mai poti sa conduci dupa ora 10:30 de femei. Pe la 10:00, dupa ce isi dau cu ruj pe buze, se urca caremaidecare in masinicaremaidejip, cele care au, si isi fac de treaba prin centru. De ce? E liber.  Fraierii-nesimtiti-labagii de dimineata sunt pe treaba lor (primesc de la sefii lor carnea care ne-o dau ei noua dimineata in trafic), politistii la fel. Si ele, fetele, tot nu au ce face asa ca isi gasesc.

In momente din astea, sunt unii, mai fraieri decit toti barbatii de pe lume la un loc, ca mine, care trebuie sa ajunga undeva, si, mi-e si jena sa spun, ne grabim, aflindu-ne pe Dorobanti.

In dreptul aseului, o fufa’ngip Volvonegru ‘nfofolita’nblana se gaseste sa parcheze. Si ne tine ‘n4 semafoare, cit sa ‘ncalce vreo 3 reguli de circulatie. Spun atit: 20 si ceva de masini asteptind sa parcheze blana’ngip si intersectia blocata cu oameni care claxonau fara sa inteleaga de ce.

Peste cucoana cu ‘ngipanul sha hintercaleaza o halta dhoamna’ngip grabita, care incalca, in fata mea, o lege de circulatie ce har fi lasat-o fara carnet vreo ‘n3 ‘nluni de zile instantaneu si cu portofelul vag singerind.

6 semafoare am stat in trafic, din doua miscari banale, efectuate de doua fufe’ngip.

Am calcat-o sa ajung mai departe si, imediat dupa intersectia cu Stefan Cel Mare, in timp ce acceleram, o mindrete de femeie la volanul unui ‘ngip, fara nici o legatura cu primele, mi-a taiat calea printr-o manevra ce, intr-o tara civilizata, ar fi lasat-o fara carnet pe viata.

Deci, Tarantino face filme violente in care mai strecoara si un pic de desene animate. Deci, tema de acasa pentru tine Tarantine:

- Fa tu un desen animat cu fuck your mothers deaths!

- Fa tu un desen animat cu un om nervos care accelereaza si intra in lateralul unui jeep (aflat perpendicular pe drum), iese din masina lui, o trage afara pe javra ametita din masina busita, o arunca in strada, se urca la volanul masinii ei, trece cu masina ei peste picioarele ei, lasa roata din spate pe picioare, scoate roata de rezerva din lacas, o lasa sa-i cada pe fata, ii sparge telefonu in cap, o scuipa, ii ia geanta si i-o calca in picioare, i-o desface si o imprastie in mijlocul drumului, se urca in propria masina si paraseste locul accidentului.

Ajunge acasa, isi face bagajele, o taie la aeroport, isi abandoneaza masina si pleaca in alta tara.

Si pentru ele sunt dispus sa fac si sacrificii. Nu enorme, dar sacrificii.

Acum altceva. Fiind un om trecut de 30 de ani, stiu destul de exact ce inseamna orice privire a unei femei care (privirea) se opreste asupra-mi, pret si de un sfert de secunda. Stiu privirile acelea pe dedesubtul genelor care ar vrea si nu prea-prea; adica ele vor, dar pindesc pe sub gene cum zisei, momentul, in care tu esti disponibil, esti perfect indreptat catre ea, cu ochii in decolteul ei ca ea sa poata spune da, sau dupa caz, ce are de spus, cind tu esti intr-adevar “prins”. Da, am luat-o de citeva ori. Ce-i rau in asta, chiar nu vad nimic rau. Stiu privirile superioare: niciodata, niciodata. Privirea: interesant, ce naspa ca sunt cu fraieru’ asta. Privirea: te pomenesti ca-mi vrei si numarul de telefon. Privirea: dispari, ma incurci teribil. Si toate celelalte citeva zeci de feluri de priviri. Cam le stiu.

Acum altceva. Eram, cum va spuneam?!:), pe strada, in plin mers, catre sediul unor clienti, imbracat ca de intilnirea cu clientul. Costum negru, palton negru, fular, pantofi negri … atit se vedea de dinafara. Pe dinauntru normal, etichete, etichete. In fine, pe strada nu arat ravasitor gen aia care sparg cazinouri prin filme (vezi costumul lucitor al lui BradPitt), dar nici ca un agent de vinzari, sau functionar la banca de la noi. Nici in afara strazii nu arat mai bine, ca mi-s eu uritel… normal de urit. Dar am ceva al meu. In fine, si cum imi toceam eu pompos pantofii, cu masina parcata departe, simt mirosul de pateuri. Mirosul acela perfect, uit de intilnire si imi activez simturile de pateuri si gasesc pateraria. Deci totul pare ok, era ceva lume in micutul magazin, am vazut chiar pe cineva care bea o sana linga un pateu, asta e un lucru f bun zic. Dar, nu puteam intra, pentru ca… aveam treaba, deci las pateurile pentru mai tirziu si intru la client.

Mai tirziu, cind am intrat eu, magazinul era gol. Doar cele doua vinzatoare. Cer doua pateuri, vinzatoarea se intoarce sa le ia, si… imi dau seama ca e ceva in neregula. Bah… nici macar nu se uitase la mine. Eram ca o moneda de 1 ban cazuta pe strada. Era privirea: uite-l si pe asta, batos ca un cacat dat cu ceara, dar rupt de foame si cu bani doar de un pateu. Ma repliez, si, luat pe nepregatite, imi zic sa contra-atac, normal… Si incep, dati-mi doua pateuri, si doua merdenele, si … un strudel, … si … Stii, cum faci cind vrei sa recuperezi, sa il biciui putin pe ala din fata, ca sa isi revina in simtiri, saaaa,… sa faca in mortii ma-sii ce vrei tu. NIMIC. Dupa vreo 6 produse, imi dau seama ca puteam sa cer doua zile la pachet ca tot nu as fi schimbat nimic. Trebuie sa accept ca asta sunt, o moneda de un ban, daca intru in costum intr-o paterarie unde nimeni nu a intrat vreodata in costum. Imi accept nimicnicia, dar ca sa imi ofer o mica clipa de ragaz, respiro din pumnul primit, ii cer colegei o sticla de sana, si utindu-ma la colega, pentru care valoram cam cit o bancnota de 1 leu, platesc cei 9 lei si ies aplecat si tras pe toate partile.

Acum altceva. Peste ceva timp povestesc tarasenia unei colege. Si inchei prin a-i spune: Nu stiu cum m-as fi putut simti mai umilit! Zice: N-ai incercat sa platesti cu cardul!